hristos a inviat

cel putin pentru unii... e noaptea de inviere, in care se spune ca toti ar trebui sa ne tragem o mica linie, sa inchidem ochii, sa iertam si sa devenim mai buni. si sunt singura... atat de singura si totusi inconjurata de fete zambitoare si ipocrite...
in seara asta mi-as fi dorit sa fiu mai aproape de tine, sa fiu si eu ipocrita si sa zambesc, sa fiu acolo unde as fi fost alaturi de tine... imi lipsesc atat de multe lucruri care inca sunt in jurul meu si totusi nu mai sunt la fel fara tine...
as fi vrut sa fiu in locul pe care tu m-ai facut sa-l iubesc dar nu am putut... sa merg acolo ca sa ce? sa stiu ca tu esti la cateva strazi mai incolo si totusi in alta lume? sa stau cu prietenii tai si totusi sa ne lipseasca ce avem mai esential in comun? adica tu...
imi lipsesti atat de mult, imi lipseste sentimentul de implinire pe care il aveam alaturi d tine, imi lipseste sa zambesc din suflet, imi lipsesc stelele care apar noaptea acolo, imi lipseste mirosul perisului noaptea... oare e acelasi miros ca cel pe care l-am cunoscut alaturi de tine?
cum pot oamenii sa imi ceara sa merg cu sufletul deschis acasa in noaptea asta cand sufletul meu e strans si indurerat?
nu pot sa plec capul si sa ma resemnez... EL mi-a luat cea mai scumpa persoana din viata mea... nu-mi pasa de ce, nu-mi pasa ca asa a trebuit sa fie, nu-mi pasa ca toti imi spun ca nu ne-a fost dat sa fim impreuna... eu stiu ca eram unul pentru celalalt si nici un rau pamantesc nu ne-ar fi putut desparti...
ti-am jurat iubire si nu am uitat de ea... locul ala e sfant pentru mine si as fi vrut sa fiu acolo in noaptea asta... ma atrage ca un magnet dar ratiunea ma tine departe... motivele... pamantesti si stupide... stupid de adevarate
te iubesc in continuare si imi lipsesti