hristos a inviat

cel putin pentru unii... e noaptea de inviere, in care se spune ca toti ar trebui sa ne tragem o mica linie, sa inchidem ochii, sa iertam si sa devenim mai buni. si sunt singura... atat de singura si totusi inconjurata de fete zambitoare si ipocrite...
in seara asta mi-as fi dorit sa fiu mai aproape de tine, sa fiu si eu ipocrita si sa zambesc, sa fiu acolo unde as fi fost alaturi de tine... imi lipsesc atat de multe lucruri care inca sunt in jurul meu si totusi nu mai sunt la fel fara tine...
as fi vrut sa fiu in locul pe care tu m-ai facut sa-l iubesc dar nu am putut... sa merg acolo ca sa ce? sa stiu ca tu esti la cateva strazi mai incolo si totusi in alta lume? sa stau cu prietenii tai si totusi sa ne lipseasca ce avem mai esential in comun? adica tu...
imi lipsesti atat de mult, imi lipseste sentimentul de implinire pe care il aveam alaturi d tine, imi lipseste sa zambesc din suflet, imi lipsesc stelele care apar noaptea acolo, imi lipseste mirosul perisului noaptea... oare e acelasi miros ca cel pe care l-am cunoscut alaturi de tine?
cum pot oamenii sa imi ceara sa merg cu sufletul deschis acasa in noaptea asta cand sufletul meu e strans si indurerat?
nu pot sa plec capul si sa ma resemnez... EL mi-a luat cea mai scumpa persoana din viata mea... nu-mi pasa de ce, nu-mi pasa ca asa a trebuit sa fie, nu-mi pasa ca toti imi spun ca nu ne-a fost dat sa fim impreuna... eu stiu ca eram unul pentru celalalt si nici un rau pamantesc nu ne-ar fi putut desparti...
ti-am jurat iubire si nu am uitat de ea... locul ala e sfant pentru mine si as fi vrut sa fiu acolo in noaptea asta... ma atrage ca un magnet dar ratiunea ma tine departe... motivele... pamantesti si stupide... stupid de adevarate
te iubesc in continuare si imi lipsesti

Am inceput sa scriu fara sa ma gandesc la ce...iubirea?...hmmm in ziua de azi ea nu-si are locul in mintea si inima noastra, traim doar pt a face multi bani si cariera,o vila, o piscina, mult lux dar si confort eventual un geep in garaj.Sa fim seriosi cati tineri nu viseaza la asta si cate femei nu renuntza sa mai fie mame din banalul motiv ca au o cariera...Dar uitam ce e mai esential, avem doar 1 singura viatza si o 1 oportunitate si suntem atat de inversunati pe ideile mentionate mai sus incat uitam sa traim, uitam sa ne bucuram de viatza...uitam sa radem la primul fulg de nea sau la prima raza de soare in cruda primavara...uiam multe dar mai ales uitam sa iubim...
In ziua de azi cand spui iubire spui : pentru femei bani iar pentru barbati sex.Totul se rezuma la atat si nimic mai mult.Dar unde e iubirea aceea pura, unde e lumina aceea din ochii tinerei femei care iubeste si seninatatea cu care barbatul ei o priveste???unde sunt lucrurile marunte dar importante ale vietzii noastre??
Da, probabil sunt invechita vor spune multi insa daca am privii mai adanc in inimele noastre am gasi intr-un cufar vechi si uitat de vreme "IUBIREA".Noi am uitat-o insa EA nu ne-a uitat si in ciuda inversunarii noastre de-a o da la o partea ea inca mai e vie in suflete ca mine...
Sincer, ma doare cand vad ca iubirea e data la o parte si poate din acest motiv ma simt neinteleasa insa iubirea e aceea raza de soare in zilele geroase, aceea mangaiere usoara a vantului de mai si dansul neinteles al fulgilor de nea...iubirea e cea mai frumoasa amintire a mea si a ta...:)

Asociatia Motociclistilor din Romania

NU MERGE CU VITEZA MAI MARE DECAT CEA CU CARE POATE ZBURA INGERUL TAU PAZITOR!!!

Asociatia Motociclistilor din Romania (AMR) incepe o campanie la nivel national ce are ca principal scop atragerea atentiei automobilistilor cu privire la existenta motociclistilor in trafic. Acest demers este determinat de cresterea numarului de motociclete si de inmultirea ingrijoratoare a accidentelor in care sunt implicate autovehicule cu doua roti. Campania se numeste "Motociclistii exista in trafic" si incepe pe data de 12 aprilie 2008.

ASFALT USCAT

si stau si ma gandesc... oare imi traiesc viata sau dramele altora?

capatul de care vorbeam se tot muta

cred ca fraza asta incepe sa imi defineasca viata "tocmai cand credeam ca o scot si eu la capat, s-a gasit unul sa mute capatul mai incolo..."
poate ca par patetica si depresiva dar... what the fuck... cat o sa mai dureze? adik chiar.. e imposibil sa imi fie si mie bine? si daca va imaginati k sunt vreo nevrotica care vrea sa fie totul perfect si sa fie tratata ca o regina va inselati. momentan imi doresc doar sa am langa mine persoana pe care o aleg eu ca fiind potrivita si care de asemenea vrea sa imi fie alaturi... si la naiba... nici macar atat nu imi iese. adik nu as vrea decat sa il vad si sa il sun cand am chef, la 9 dimineata, la 4 dupa-amiaza sau la 3-4 noaptea sa ii spun ca am visat urat. ATAT!!!!!! cer atat de mult?
de ce e nevoie intotdeauna de sacrificii? oare viata asta nu e prea scurta pentru asteptari? pentru lungi asteptari?
cred ca revin la o idee a mea de acum vreo 6 luni... ma reprofilez pe femei, cu barbatii vad ca nu iese nimic... si cand zic nimic vreau sa zic NIMIC!!!!
iar eu sunt o persoana care are nevoie de cineva alaturi, am nevoie ca cineva sa ma ridice, sa-mi dea un sut in fund sa pot merge mai departe...
fuck

toata lumea e intre noi...
din nou sunt prea mica,
din nou nu pot spune ca nu vreau,
din nou pierd fara sa pot sa lupt,
din nou nu depinde nimic de mine,
din nou doare,
din nou mi-e dor,
din nou vreau inapoi insa nu am cui cere,
din nou iubeste cineva prea tarziu,

as avea din nou atat de multe de spus si intr-un fel nu mai am cum
conteaza vreodata de ce am eu nevoie?
uite, am nevoie sa vorbesc cu tine cand mi-e greu
am nevoie sa fii langa mine...

ma gandesc ca intr-o zi o sa citesti asta, daca o sa ma mai tii minte...
si vreau sa-ti spun ca te inseli... te urasc, te urasc pentru ca ma faci din nou sa sufar, te urasc pentru ca tin la tine...
ma simt atat de neputincioasa...
undeva la mijloc intre tot ce nu-ti spun si tot ce gandesti, iubirea e o intamplare si trebuie sa fii prezent atunci cand are loc

incheiere fara sfarsit

nu pot... n-am cum sa nu ma gandesc la tine. ieri ma plimbam cu masina prin locurile prin care am fost impreuna. imi lipseste din suflet bucuria de a te vedea, de a te auzi...
ma intreb cum ar fi daca te-as avea si acum langa mine? oare acum ce am face? ne-am lupta pentru visele noastre? oare suntem tot 2 impotriva tuturor?
astazi eu lupt alaturi de altcineva... si inima mi se face cat un purice gandindu-ma la tine.
mi-ar fi placut sa avem o poveste cu sfarsit, daca tot ar fi trebuit sa se termine. m-as fi obisnuit sa te stiu departe de mine dar fericit... mi-ar fi placut sa te sun intr-o dimineata sa-ti spun ca nu te-am uitat, as fi asteptat tematoare sa te intalnesc pe strada "accidental" pentru a-ti mai vedea chipul...
dar asa... cum sa te caut daca tu nu mai esti? si cum sa fac sa inteleg ca nu mai esti?
povestea noastra s-a incheiat fara sfarsit