duminică, februarie 24, 2008

cateodata...


Cateodata mi-e atat de dor de tine incat gandurile mi se sparg in mii de temeri transparente, si privirea imi amorteste pe un punct mort. Cateodata mi-e atat de dor de tine incat plec grabita din mine, trantind usile in urma mea, fara sa las bilete cum ca as avea de gand sa mai revin vreodata. Stiu in sinea mea ca tu ma vei lua de mana si ma vei duce pana la usa, ma vei saruta pe obraz, du-te iubito, hai nu fii copil, recunoaste-te. Cateodata mi-e atat de dor de tine incat daca am vorbi la telefon ti-as pune intrebari stupide si as fi malitioasa, pregatindu-ma de fapt pentru tacerea de dupa.
Cand eram mica mi-era frica sa vomit, credeam ca-mi va iesi inima pe gura. Azi mi-e frica sa-ti vorbesc. Din aceleasi motive, probabil.
Mi-e atat de dor uneori incat iti scriu numele pe foi de hartie si rad ca un copil. Dupa care ma intristez, evident. Pentru ca nu esti acolo sa radem amandoi de naivitatea mea. As fi vrut sa fiu o balerina, sa te invart in fusta mea si sa te ascund acolo unde nu te-ar gasi nimeni niciodata.
Sa mergem amandoi la circ, ca atunci cand eram mica, si sa-mi castigi o cutiuta muzicala si o papusa din plastic. Urata, ca mine.
Cateodata mi-e atat de dor de tine incat nu-mi mai ramane loc pentru nimic altceva...Ma umpli chiar si cand nu esti...

joi, februarie 21, 2008

astazi ma simt coplesita...

poate ca nu am fost niciodata atat de puternica... poate ca de data asta nu pot sa ma mai ridic... poate asta a fost tot ce am putut sa suport. nu reusesc, oricat as incerca sa nu te mai doresc langa mine...
Nu m-am ţinut de promisiunea făcută de Anul Nou. Am fost o fraieră, nu pot să-mi dau delete la memorie, şi să consider că nu mai există nimic. Amintirile mă readuc în trecut, ascult Crazy English Summer şi mă înfior la posibilitatea ca situaţia asta să ajungă până în vară. Recitesc documente, reascult piese, revăd poze, îmi amintesc sintagma "ce poate fi mai frumos?".. şi peste toate, îmbrăţişări imposibil de şters din memorie. Nenumărate coli albe scrise şi pătate de lacrimi, jucării şterse şi aduse la îndemână din nou, confuzii, lipsuri.
Mă uit la Girl Interrupted şi scriu aici. Aveam nevoie de filmul ăsta. Din nou. Îmi amintesc că trebuie să mă gândesc la mine mai presus de tot. Să închid ochii şi pur şi simplu să gândesc. Să văd ce sunt, ce vreau. Să ştiu. Momentan plutesc fără ţintă, şi mă raportez la trecut. În ultimele zile am uitat să mai gândesc, n-am avut timp de mai nimic. Am uitat de mine, am uitat...
Mă doare că nu pot să admit ceea ce ştiu deja ca o certitudine. Că după atâta timp, tot ce simt se accentuează din ce în mai tare, iar eu pierd din ce în ce mai mult. De ce nu pot să răspund decât cu "aşa, în general", când sunt întrebată de ce mă simt atât de ciudat. Când eu ştiu perfect că nu există nici un general, ci un particular din ce în ce mai puternic, ameninţător chiar să strice totul şi acum, după aproape 6 luni.
Mă doare că am putut crede măcar o clipă că va fi altfel, că va fi mai simplu... inca vreau să-ţi dăruiesc totul... Mă doare că nu poate fi altfel. Că niciodată nu va fi. Că tot ce am putut avea a fost deja, şi a fost nespus de frumos, dar a trecut ca vântul care bătea pe lângă noi. Că am avut o şansă şi n-am profitat de ea până la capăt. Macar daca am fi avut ocazia... Nu există niciodată a doua şansă. Deşi de fapt... am avut două şanse. Niciodată până la capăt. Niciodată complet.
si din nou poate aveai dreptate... Nimeni niciodata nu o sa poata sa ma distruga, sunt prea puternica... Decat tu...

marți, februarie 19, 2008

duminică, februarie 17, 2008

am fost acasa...


si ceea ce acum nu mult timp numeam acasa... e doar o casa... si ceea ce numeam camera noastra... o fereastra cu draperiile trase...
azi n-am mai avut cui spune sa ma astepte, nu mi-a dus nimeni grija, nu m-a intampinat nici un zambet...
si toate locurile alea unde iti mai simteam macar prezenta au ramas... doar locuri cunoscute... am fost candva acolo... e un loc unde am fost fericita... dar parca nimeni nu-si aduce aminte de noi, parca "noi" nu a fost niciodata... eu, nu mai sunt eu... tu, esti o cruce in cimitir... iar noi... nu mai exista...
mi-am dat seama ca probabil deja am mers inainte... nu-mi mai intorc decat privirea la ce a fost... dar nu sunt sigura ca mi-am luat si sufletul cu mine...
stiu doar ca... drumul ala nu-mi mai spune nimic, strazile si copacii nu ma mai asteapta... e intr-un fel ce-a fost intotdeauna... "lumea noastra departe de rele"-cum o numeai tu... pentru mine cred ca a ramas "lumea noastra departe de lume"...
si o sa ma intorc mereu acolo sa te caut, si o sa imi dau mereu seama ca nu mai esti...
si o sa inghit din nou in sec, si o sa imi ridic ochii spre cer...
ai ramas doar un vis... si stiu ca multe vise sunt imposibile...
sper ca esti mandru de mine, asa cum ai fost mereu...

sâmbătă, februarie 16, 2008

jurnal


Astazi, mi-am facut curat in inima, fara sa pastrez nimic ascuns, am alungat clipe de fericire si momente in care imi doream sa mor, totul fara sa privesc inapoi.Insa pentru o clipa m-am lasat purtata de glasuri pe aripile amintirilor ca sa retraiesc inca o data clipa noastra, ca sa mor inca o data. Am zburat cu gandul pe verdele cerului ochilor tai, am alintat suvitele de par rebele si am cazut acolo de sus, din spatiul dragostei, in bratele tale. Este o durere inexplicabila, dar in acelasi timp este singura placere care mi-a mai ramas de la viata, este… de fapt era... o simfonie a sentimentelor fara cuvinte, doar atingerea era de ajuns. Ai fost cel care mi-a deschis inima, si totusi in accelasi timp si cel care a ferecat-o... Acum… acum este un cuvant fara sens pentru ca pot sa exist fara ce a fost, insa nu pot sa traiesc fara sa uit...
Ma apasa greutatea minutelor transformate in luni, nu pot sa traiesc fara sa uit jocu luminii in ochii tai, buzele calde care ma mangaiau daca ma loveam, acum am pierdut sirul lacrimilor sunt intr-un labirint care… care cred ca este viata mea.
Si stiu, stiu ca nu vei veni sa ma salvezi, acum ce-a fost intre noi nu mai inseamna nimic. ma multumesc sa stiu ca, am fost candva cea aleasa... stiu ca poate e prea tarziu, dar daca te iubesc… ce greu apasa aceste simple cuvinte... Cred ca nu mai conteaza si… acum inca mi-ar fi greu sa explic ce insemni pentru mine… lacrimile se intorc din focul care le-a nascut.Imi este dor de cuvintele tale cel mai mult.De ce taci?Urasc… urasc, urasc tot ce se leaga de tine pana si pe mine si plang si sper si te iubesc.
E tarziu sau poate prea devreme acum, sa mai adaug ceva. s-au depanat atatea amintiri,atatea ganduri frumoase incat mi-a amutit gandul printre lacrimi.Am colindat cu tine printre imagini pline si tulburatoare, de expresie si culoare, dar fara cuvinte nu as reusi sa aflu taina sufletului tau.
Rostind in fiecare zi, atat de multe cuvinte atat de banale sau atat de tipice...
si acum... acum sunt tot ce-ai vrut mereu sa fiu...

luni, februarie 11, 2008

LA MULTE AMINTIRI!!!

e 11 februarie! stii tu ce zi e... si stii si tot ce as vrea sa iti spun... si stii si tot ce simt... si stii si tot ce ar vrea sa nu mai simt, ce as vrea sa uit... akm stii totul...
si ca incheiere stii ce as vrea sa scriu

MI-E DOR DE TINE...


GATA, AM SPUS-O! SUNT JALNICĂ, OK? MI-E DOR DE TINE. O SĂ RÂZI, O SĂ MĂ IEI LA MIŞTO, O SĂ TE TĂVĂLEŞTI PE JOS DE RÂS, O SĂ ŢI SE PARĂ CĂ SUNT PATETICĂ ŞI ÎN ACELAŞI TIMP EXTREM DE PERSEVERENTĂ DACĂ NU MAI OBOSESC CU CERŞITUL LA PORŢILE CASTELULUI DE CLEŞTAR ÎN CARE ÎŢI ŢII TIMPUL ATÂT DE NENOROCIT DE RAR ŞI DE PREŢIOS ÎNCÂT ÎMI VINE SĂ-MI SMULG PĂRUL DIN CAP! UNEORI TE URĂSC FOARTE TARE PENTRU CĂ EŞTI ATÂT DE OCUPAT ŞI DE IMPORTANT, DAR DUPĂ CE TERMIN DE LUAT TOŢI PEREŢII LA ŞUTURI, PENTRU CĂ NU AM CUM SĂ TE CAUT, CUM SĂ-ŢI SPUN, CUM SĂ MĂ SCUZ CĂ AM CÂTEVA MINUTE LIBERE SĂ MĂ GÂNDESC LA TINE, CUM SĂ-MI CER IERTARE ÎN GENUNCHI PENTRU CĂ AM PRETENŢIA DEŞĂNŢATĂ DE A TE AUZI SPUNÂND “BINE”, DUPĂ CE MĂ URĂSC CĂ SUNT ATÂT DE AL DRACULUI DE RAŢIONALĂ ÎNCÂT ÎMI DAU SEAMA CĂ AI LUCRURI MAI IMPORTANTE DE FĂCUT DECÂT SĂ-MI RĂSPUNZI MIE LA ÎNTREBAREA “CE FACI?”, DUPĂ CE ABANDONEZ ORICE ÎNCERCARE DE A STABILI VREUN FEL DE CONTACT CU MĂRIA TA, ATUNCI ÎNCEPE SĂ-MI TREMURE MÂNA STÂNGA ŞI SĂ PORNEASCĂ SPERIATĂ LA DRUM SPRE CAPS LOCK, SPERÂND DIN SUFLET CA DREAPTA SĂ NU SE PRINDĂ ŞI S-O PLESNEASCĂ, SE APROPIE DIN CE ÎN CE MAI TARE, SE UITĂ-NAPOI LA FIECARE PAS, AJUNGE DEASUPRA. TRAGE AER ÎN PIEPT. APASĂ. NU A PLESNIT-O. SE ÎNTOARCE SPRE EA. NU E FURIOASĂ. PARE LA FEL DE CONCENTRATĂ. ARE CURSORUL PE "mesaj nou". APASĂ. TITLU: “MI-E DOR DE…”

DE FAPT NICI MACAR NU-MI DAU SEAMA DACA DE TINE IMI ESTE DOR SAU DE ALTCINEVA...

sâmbătă, februarie 09, 2008

:))) place mult

nimic...




Stau rastignita pe pat tragand lenes din tigara. incerc sa tin tigara in mana dar ea se incapataneaza sa imi alunece printre degete. ma scufund in vise si gandesc desi stiu ca acest proces este periculos. asa ca ma linistesc. ma gandesc la nimic. mintea mea este invadata de nimic. incerc sa-mi fac planuri, planuri care nu vor iesi niciodata pentru ca stiu ca nu sunt o zana intr-un basm.
vreau sa fiu normala. nu vreau sa fiu speciala. nu vreau sa am nimic special in mine care sa atraga atentia. vreau sa nu fiu observata si sa ma pierd.
Incerc sa intretin o conversatie normala cu piticii din capul meu, sa le povestesc ce am mai facut in ultimul timp, cum ma mai simt, ce mai simt, dar toate ideile mi se amesteca in minte.
Mi-e frica de fantome.
Ma ridic si iau laptopul in brate. tastez textul asta cu lene. degetele mi se misca pe taste cu dexteritatea unei secretare de 50 de ani.
Vreau da nu stiu ce. de fapt stiu da nu pot sa-i dau o forma.
Nu mai inteleg nimic si nu stiu daca vreau sa inteleg. simt ca imi ies multe semne de intrebare prin urechi impreuna cu si mai multe intrebari interogative...toate incep cu de ce. printre ele sta pierdut un "nu mai inteleg nimic".
de ce totul este atat de complicat? de ce ne complicam viata cu atata sadism? Mi-e lene sa ma duc la munca si incep sa descopar incet statisfactiile profesionale ale unui frecator de menta.
Ma deranjeaza fumul asta stupid care imi vine in fata.imi vine sa sting tigara dar stiu ca in 2 secunde imi voi aprinde alta.
Ador sa fiu mintita...si am premonitii. presimt de fiecare data cand se intampla ceva rau. oki stiu ca astept de 3 luni sa mor pentru ca mi-a cantat o cucuvea. imi pare rau pentru dezinformare. a fost o greseala. dar de multe ori chiar le nimeresc. habar n-am de ce nu presimt si chestiile de bine.

Toate se bat cap in cap. Nu se mai leaga nimic...

Stiu ca toate dorintele se indeplinesc....chiar si dupa 4 ani.....este atat de aiurea sa-ti doresti mult timp ceva si cand il obtii sa-l pierzi imediat....de fapt s-ar putea sa fie normal. e normal sa ne dorim mereu altceva, ceva mai mult, sa avem dorinte cat mai greu de pus in aplicare. asta ma ambitioneaza. si da am o ambitie stupida. aaaa si mai sunt si incapatanata.... si la ora asta destul de urata.....sunt egoista .....sunt un om rau....de o rautate macabra.....cu zambetul pe buze....sunt lasa....si pe deasupra mai sunt si nebuna (sau ma rog...am fost)...da in cel mai propriu sens...si iau decizii stupide pe care nu le simt nici macar in unghia de la degeltul mic....

......



Azi nu s-a intamplat nimic. Nimic din tot ce voiam eu sa se intample.


...m-am saturat sa-mi fie lene si sa nu mai fac nimic interesant, m-am saturat sa scriu aceeasi stire in fiecare zi, m’am saturat de incompetentii din facultatea de psihologie, m-am saturat sa vad acelasi hotel cand fumez pe geam, m-am saturat de eforie, m-am saturat de fite si figuri cand ti-e lumea mai draga, de toti care se baga degeaba in viatza mea, m-am saturat sa-mi ceara tata mereu socoteala, m-am saturat de bocete, plansete si nemultumirile mele, ale celorlalti, m-am saturat de analize proste si de doctori sictiriti, m-am saturat de plictiseala, m-am saturat de prostie si de posesorii ei, m-am saturat de stari de kkt, m-am saturat de fetze triste si fara chef, m-am saturat de aerul imputit din camera mea, de programul meu tampit, m-am saturat sa astept, m-am saturat de intrebari si raspunsuri, m-am saturat de minciuni si scuze, m-am saturat de mine, de toti, de tot si toate....

Azi nu s-a intamplat nimic. Nimic din tot ce voiam eu sa se intample.


Nu am chef azi, nu am chef azi,
N-am chef de nimic.
Nu am chef azi, nu am chef azi
De vodca sau de gin,
Tequila, rom sau vin
Tigari, nu mai vorbesc
Iar pe tine, pe tine,
Pe tine te urasc.
Nu te vreau azi.
Nu ma vrei azi? Nu te vreau azi!
Nimic mai usor
Nu ma vrei azi! Nu te vreau azi!
Eu voi pleca-n curand,
Ramai cu mine-n gand.
Te-am iubit, maaaa!
Te iubeam! Fraiere!

....

nimic...

vineri, februarie 01, 2008

Love means sometimes it's better to let go


Schimbarea nu vine singura. Daca astept astept astept, degeaba. Nu, nu merg nicaieri, nu asa. Proasta.
Proasta.
Proasta.
Proasta.

Nu stiu ce-am crezut. Nu stiu ce cred.

De ce nu sunt pierduta?...

Sunt singura, mica, neputincioasa. De ce oare tin atat de mult sa tin la mine?

Nu, de azi, nu mai imi pasa. Nu mai dau doi bani pe mine. Am murit.
Nu stiu daca o sa renasc. Dar sper sa nu mai fiu la fel. M-am saturat.
Ce ma ajuta sa nu ma dau cu capul de pereti? M-as duce chiar acum. Ar fi bine. Ma duc, si daca e, poate ma intorc. Ziua e lunga, am timp.

Cretina.
Stupida.
Inerta.
Moarta.

De ce sa lupt pentru ceea ce cred, cand pot sa caut fericirea in alta parte? Sa nu mai lupt.
E mai bine fara.
Nu...
Dar nu pot...
Nu pot...
Vreau sa doara mai tare. Ajuta-ma.
Cateodata pare usor, pare banal, nu pare grav. Cateodata.
greu
complicat
grav

Love means sometimes it's better to let go

Pot? Nu pot.
Nu pot? Ba pot.
Ba nu pot...
Ah, dar daca...
dar...
dar...
Ma invart in cerc.
Azi, am terminat cu mine.

nu stiu cum sa fac. dar imi jur, azi, nu ma dau batuta pana nu scap de mine. vreau sa-mi evadez. definitiv. sa nu ma uit, dar sa plec.

asteptam demult momentul asta. am cautat-o singura, am vrut subconstient probabil... mi-am facut-o cu mana mea. am facut raul si acum sunt motivata. asta cautam?
orice ar fi, ma lasa goala pe dinauntru. ce poate fi mai rau... se poate si mai rau? Se poate.
ce-o sa fie, ce-o sa fie?

trebuie
sa uit tot ceea ce sunt
sa iau de la capat
sa-mi aduc aminte
cine eram
si sa uit
problemele
si sa uit
reactiile
si sa nu uit
ce conteaza cu adevarat
...
Si sa uit tot. Si sa nu uit... nimic.

Vreau sa dispar, si sa apar la loc.
Cand? Niciodata. Niciodata n-o sa zic niciodata. Iata, n-am zis niciodata!

Nu. Nu merit asta. Vreau sa traiesc si eu...

De azi, nu mai sunt eu...

Eu nu contez. M-am saturat. Sa ma lasi in pace, eu. Eu n-am nevoie de tine, eu.

Eu. Eu. Eu.
Care eu? Niciun eu.

Tu. Viata.
Viata. Tu. Orice... Vin dupa tine. Tu = EL.

Nu veni.
Nu te vreau.

Nu asa. Nu asa vin. Vii tu... Vii tu...

Eu nu mai lupt.

Da, e... si e... un inger. Straluceste.

Si?

Si tu... devii transparent. O sa dispari.

Nu...

De ce? Nu e rau... De azi, nu mai sunt eu.

Accept.
Ascult.
Inteleg.

... pana maine. (Daaa, pana maine). Asa ziceam si eu. Hai, pana peste o luna.

Nimic nu s-a schimbat. Nu te cred. A mai fost.

Da. Nimic la eu nu s-a schimbat. Dar de azi, nu mai sunt eu.

Abureala.

Vreau sa-ti vorbesc. Vreau sa-ti strang mana. Vreau sa te privesc in ochi, si sa-ti spun cu mana pe inima ca nu te voi mai rani niciodata.

Daaaaa, right.

Punct?

Semnul intrebarii.

Contrast. Nu?

Eu nu mai sunt.

Buna.

Buna.

Sper.

Eu ascult. Eu sufar. Eu zambesc atunci cand imi aduc aminte sa o fac.

Dar dragostea?

Da, o sufar si pe ea.

De ce nu-mi dai drumul?

Te iubesc.

Si?

Am incredere in tine.

In mine... abureala. Atunci mi-ai da drumul...

E mai bine... e mai simplu...
Ce pot face eu pe o foaie? Ce pot face eu cu litere?

Ce poti face cu orice?

Nu pot face nimic. Pot doar sa sper, sa lupt, sa accept, sa inteleg. Pot sa incerc.

Cat de neoriginal. Ai mai zis asta.

Stiu. E fara speranta.

Da-mi drumul. De ce ma tii?

Poate... ar trebui sa iti dau drumul.

...

Nu poate dura la nesfarsit.

Intr-o zi n-o sa mai putem duce. O sa fiu o carpa. O sa stergi cu mine pe jos. Sau eu cu tine... desi nu cred.

Si nici macar dragostea nu va putea sa te aduca inapoi...

Nici macar. Dovedeste-te.

De azi, nu mai sunt eu. Tocmai de aceea... nu-ti cer sa ramai. Nu-ti cer.
Nu-ti cer sa lupti.

...

Esti liber. Ma pregatesc. Vin dupa tine, cand sunt gata.
De azi, nu mai sunt eu.

Vino dupa mine...

Visez. Visez...

Da. Speri... degeaba...

Intr-o zi ma vei distruge cu totul.

Nu si daca ma opresc la timp. Inainte. Inainte de a incepe iar.

Si pana atunci ce?

Pana atunci... tu. Trebuie ca tu, si numai tu.

De ce imi faci asta?

Abureala. Nimic nu s-a schimbat...

Citeste, cuvant cu cuvant, litera cu litera. Citeste: Te iubesc.

Dac-ar fi doar atat...

Nu e doar atat. De azi, nu mai sunt eu. De azi, sunt mai a ta decat am fost vreodata. In sfarsit.