capatul de care vorbeam se tot muta

cred ca fraza asta incepe sa imi defineasca viata "tocmai cand credeam ca o scot si eu la capat, s-a gasit unul sa mute capatul mai incolo..."
poate ca par patetica si depresiva dar... what the fuck... cat o sa mai dureze? adik chiar.. e imposibil sa imi fie si mie bine? si daca va imaginati k sunt vreo nevrotica care vrea sa fie totul perfect si sa fie tratata ca o regina va inselati. momentan imi doresc doar sa am langa mine persoana pe care o aleg eu ca fiind potrivita si care de asemenea vrea sa imi fie alaturi... si la naiba... nici macar atat nu imi iese. adik nu as vrea decat sa il vad si sa il sun cand am chef, la 9 dimineata, la 4 dupa-amiaza sau la 3-4 noaptea sa ii spun ca am visat urat. ATAT!!!!!! cer atat de mult?
de ce e nevoie intotdeauna de sacrificii? oare viata asta nu e prea scurta pentru asteptari? pentru lungi asteptari?
cred ca revin la o idee a mea de acum vreo 6 luni... ma reprofilez pe femei, cu barbatii vad ca nu iese nimic... si cand zic nimic vreau sa zic NIMIC!!!!
iar eu sunt o persoana care are nevoie de cineva alaturi, am nevoie ca cineva sa ma ridice, sa-mi dea un sut in fund sa pot merge mai departe...
fuck

toata lumea e intre noi...
din nou sunt prea mica,
din nou nu pot spune ca nu vreau,
din nou pierd fara sa pot sa lupt,
din nou nu depinde nimic de mine,
din nou doare,
din nou mi-e dor,
din nou vreau inapoi insa nu am cui cere,
din nou iubeste cineva prea tarziu,

as avea din nou atat de multe de spus si intr-un fel nu mai am cum
conteaza vreodata de ce am eu nevoie?
uite, am nevoie sa vorbesc cu tine cand mi-e greu
am nevoie sa fii langa mine...

ma gandesc ca intr-o zi o sa citesti asta, daca o sa ma mai tii minte...
si vreau sa-ti spun ca te inseli... te urasc, te urasc pentru ca ma faci din nou sa sufar, te urasc pentru ca tin la tine...
ma simt atat de neputincioasa...
undeva la mijloc intre tot ce nu-ti spun si tot ce gandesti, iubirea e o intamplare si trebuie sa fii prezent atunci cand are loc

incheiere fara sfarsit

nu pot... n-am cum sa nu ma gandesc la tine. ieri ma plimbam cu masina prin locurile prin care am fost impreuna. imi lipseste din suflet bucuria de a te vedea, de a te auzi...
ma intreb cum ar fi daca te-as avea si acum langa mine? oare acum ce am face? ne-am lupta pentru visele noastre? oare suntem tot 2 impotriva tuturor?
astazi eu lupt alaturi de altcineva... si inima mi se face cat un purice gandindu-ma la tine.
mi-ar fi placut sa avem o poveste cu sfarsit, daca tot ar fi trebuit sa se termine. m-as fi obisnuit sa te stiu departe de mine dar fericit... mi-ar fi placut sa te sun intr-o dimineata sa-ti spun ca nu te-am uitat, as fi asteptat tematoare sa te intalnesc pe strada "accidental" pentru a-ti mai vedea chipul...
dar asa... cum sa te caut daca tu nu mai esti? si cum sa fac sa inteleg ca nu mai esti?
povestea noastra s-a incheiat fara sfarsit

am nevoie de tine

fericire

Un ideal pentru multi, doar o iluzie pentru altii.. cred ca fericirea exista.. da! si ea nu vine doar cand 'iubesti' cum spun unii.. iubirea asta e mult prea 'folosita'.. 'a iubi' a inceput sa se simta uzat.. prea folosit si mai deloc simtit.. evit a.l folosi.. ca si 'a uri'..(desi cu el treaba parca sta invers).. inca nu cunosc sentimentele 'extreme'.. Fericirea.. un ideal ? asta nu inseamna ca este de neatins, nu ? ..ci ca noi nu suntem in masura sa facem acele lucruri care duc spre ea.. nu suntem in stare sa ne lasam dusi de valul care o acopera.. reteta fericirii este alta la fiecare..
exista persoane care isi fabrica propriul 'Paradis' in care doar ei se simt 'perfect', asta ducandu.i la 'fericire' .. ce s.ar intampla daca acest 'Paradis' ar exista cu adevarat ? dupa cum se spune.. el a existat la inceputurile lumii.. si nu era doar pentru o persoana.. sau poate era.. tocmai de aceea 'legenda' cu Adam si Eva.. caci perfectiunea nu exista! nu mai exista..

" Sunt clipe când îmi pare ca tot ce-a trebuit
Sa aflu despre lume, de mult am deslusit.
Dar stelele ma mustra tacut din patru zari:
"N-ai dezlegat nici una din marile - ntrebari." "

declaratie de dragoste...

simona ma someaza sa scriu... imi cer scuze pentru lipsa mea din blogosfera dar am avut un moment de... hmmm... incercare de a gasi un echilibru cu mine...
in fine, sa vorbim despre declaratii de dragoste...
una din declaratiile soc, si cea care imi vine cel mai repede in minte s-a intamplat in curte la buna mea prietena simona, intr-o frumoasa dimineata de vara. de 3 zile eu incepusem ceea ce avea sa fie cea mai frumoasa relatie din viata mea. intr-un moment de neatentie, aud soptit la ureche (soptit de cel de langa mine, nu de simona in curtea careia eram, sa nu se inteleaga gresit): TE IUBESC!!! la care reactia mea a fost... CEEEEEEE? adica... what the fuck... 3 zile... pai daca dupa 3 zile imi zice ca ma iubeste, in doua saptamani ma cere de nevasta...
si aici intervin cele mai frumoase declaratii de dragoste din viata mea. sunt 3 la numar, si nu pot face distinctie intre ele... o sa le enumar in ordine cronologica, pentru a nu face discriminari. sunt declaratiile cu care a inceput o relatie, a inflorit si s-a sfarsit...
incercand sa scriu imi revine din nou emotia primei seri si nu pot face lacrimile astea sa nu-mi mai alunece pe obraz... cea mai frumoasa declaratie in prima seara, a fost o declaratie nespusa... amandoi intr-un leagan pe malul marii, unul intr-un capat, unul in celalalt. stiam ca ne vrem dar nici unul nu avea curajul sa spuna nimic... ne-am apropiat incet incet si... poate o sa va para pueril dar eu consider una din cele mai frumoasa clipe din viata mea o imbratisare... urmata de lacrima mea de pe obraz (de fericire de data asta) si "daca ai stii de cand astept asta..." si nu s-a intamplat cand aveam 11-12 ani... s-a intamplat la 19... si a fost cea mai sincera si calda imbratisare... a pus in ea dorul, anii de asteptare, dorinta, sperantele... m-a imbratisat stiind ca in sfarsit sunt a lui... si asta a facut ca miile de saruturi si momente care au urmat sa paleasca usor in fata ei...
bun... sa continuam... a doua declaratie a fost de ziua mea...

intorcandu-ma de la baie, am gasit camera complet schimbata... pe fundal se auzea in surdina ce frumoasa esti-mihai traistariu (urmata de multe melodii ce au facut atmosfera placuta). si declaratia a sunat ceva de genul : "esti tot ce mi-am dorit vreodata, esti perfecta pentru mine. in bratele tale sunt cel mai fericit om de pe pamant. iti iubesc fiecare particica din corp! nu o sa te mai las niciodata sa pleci de langa mine. TE IUBESC! VREI SA FII SOTIA MEA?" nu mai are rost sa mai adaug nimic......

si ultima declaratie a fost un sms, ultimul primit de la el :"doar ti-am promis ca voi fi cuminte.sau ai uitat?si oricum, am uitat la tine inima. te iubesc mult nevasta"... si inima pe care o uitase la mine, a incetat sa mai bata a doua zi...


scriind toate astea acum... imi dau seama ca omul asta chiar m-a facut fericita