hristos a inviat

cel putin pentru unii... e noaptea de inviere, in care se spune ca toti ar trebui sa ne tragem o mica linie, sa inchidem ochii, sa iertam si sa devenim mai buni. si sunt singura... atat de singura si totusi inconjurata de fete zambitoare si ipocrite...
in seara asta mi-as fi dorit sa fiu mai aproape de tine, sa fiu si eu ipocrita si sa zambesc, sa fiu acolo unde as fi fost alaturi de tine... imi lipsesc atat de multe lucruri care inca sunt in jurul meu si totusi nu mai sunt la fel fara tine...
as fi vrut sa fiu in locul pe care tu m-ai facut sa-l iubesc dar nu am putut... sa merg acolo ca sa ce? sa stiu ca tu esti la cateva strazi mai incolo si totusi in alta lume? sa stau cu prietenii tai si totusi sa ne lipseasca ce avem mai esential in comun? adica tu...
imi lipsesti atat de mult, imi lipseste sentimentul de implinire pe care il aveam alaturi d tine, imi lipseste sa zambesc din suflet, imi lipsesc stelele care apar noaptea acolo, imi lipseste mirosul perisului noaptea... oare e acelasi miros ca cel pe care l-am cunoscut alaturi de tine?
cum pot oamenii sa imi ceara sa merg cu sufletul deschis acasa in noaptea asta cand sufletul meu e strans si indurerat?
nu pot sa plec capul si sa ma resemnez... EL mi-a luat cea mai scumpa persoana din viata mea... nu-mi pasa de ce, nu-mi pasa ca asa a trebuit sa fie, nu-mi pasa ca toti imi spun ca nu ne-a fost dat sa fim impreuna... eu stiu ca eram unul pentru celalalt si nici un rau pamantesc nu ne-ar fi putut desparti...
ti-am jurat iubire si nu am uitat de ea... locul ala e sfant pentru mine si as fi vrut sa fiu acolo in noaptea asta... ma atrage ca un magnet dar ratiunea ma tine departe... motivele... pamantesti si stupide... stupid de adevarate
te iubesc in continuare si imi lipsesti

Am inceput sa scriu fara sa ma gandesc la ce...iubirea?...hmmm in ziua de azi ea nu-si are locul in mintea si inima noastra, traim doar pt a face multi bani si cariera,o vila, o piscina, mult lux dar si confort eventual un geep in garaj.Sa fim seriosi cati tineri nu viseaza la asta si cate femei nu renuntza sa mai fie mame din banalul motiv ca au o cariera...Dar uitam ce e mai esential, avem doar 1 singura viatza si o 1 oportunitate si suntem atat de inversunati pe ideile mentionate mai sus incat uitam sa traim, uitam sa ne bucuram de viatza...uitam sa radem la primul fulg de nea sau la prima raza de soare in cruda primavara...uiam multe dar mai ales uitam sa iubim...
In ziua de azi cand spui iubire spui : pentru femei bani iar pentru barbati sex.Totul se rezuma la atat si nimic mai mult.Dar unde e iubirea aceea pura, unde e lumina aceea din ochii tinerei femei care iubeste si seninatatea cu care barbatul ei o priveste???unde sunt lucrurile marunte dar importante ale vietzii noastre??
Da, probabil sunt invechita vor spune multi insa daca am privii mai adanc in inimele noastre am gasi intr-un cufar vechi si uitat de vreme "IUBIREA".Noi am uitat-o insa EA nu ne-a uitat si in ciuda inversunarii noastre de-a o da la o partea ea inca mai e vie in suflete ca mine...
Sincer, ma doare cand vad ca iubirea e data la o parte si poate din acest motiv ma simt neinteleasa insa iubirea e aceea raza de soare in zilele geroase, aceea mangaiere usoara a vantului de mai si dansul neinteles al fulgilor de nea...iubirea e cea mai frumoasa amintire a mea si a ta...:)

Asociatia Motociclistilor din Romania

NU MERGE CU VITEZA MAI MARE DECAT CEA CU CARE POATE ZBURA INGERUL TAU PAZITOR!!!

Asociatia Motociclistilor din Romania (AMR) incepe o campanie la nivel national ce are ca principal scop atragerea atentiei automobilistilor cu privire la existenta motociclistilor in trafic. Acest demers este determinat de cresterea numarului de motociclete si de inmultirea ingrijoratoare a accidentelor in care sunt implicate autovehicule cu doua roti. Campania se numeste "Motociclistii exista in trafic" si incepe pe data de 12 aprilie 2008.

ASFALT USCAT

si stau si ma gandesc... oare imi traiesc viata sau dramele altora?

capatul de care vorbeam se tot muta

cred ca fraza asta incepe sa imi defineasca viata "tocmai cand credeam ca o scot si eu la capat, s-a gasit unul sa mute capatul mai incolo..."
poate ca par patetica si depresiva dar... what the fuck... cat o sa mai dureze? adik chiar.. e imposibil sa imi fie si mie bine? si daca va imaginati k sunt vreo nevrotica care vrea sa fie totul perfect si sa fie tratata ca o regina va inselati. momentan imi doresc doar sa am langa mine persoana pe care o aleg eu ca fiind potrivita si care de asemenea vrea sa imi fie alaturi... si la naiba... nici macar atat nu imi iese. adik nu as vrea decat sa il vad si sa il sun cand am chef, la 9 dimineata, la 4 dupa-amiaza sau la 3-4 noaptea sa ii spun ca am visat urat. ATAT!!!!!! cer atat de mult?
de ce e nevoie intotdeauna de sacrificii? oare viata asta nu e prea scurta pentru asteptari? pentru lungi asteptari?
cred ca revin la o idee a mea de acum vreo 6 luni... ma reprofilez pe femei, cu barbatii vad ca nu iese nimic... si cand zic nimic vreau sa zic NIMIC!!!!
iar eu sunt o persoana care are nevoie de cineva alaturi, am nevoie ca cineva sa ma ridice, sa-mi dea un sut in fund sa pot merge mai departe...
fuck

toata lumea e intre noi...
din nou sunt prea mica,
din nou nu pot spune ca nu vreau,
din nou pierd fara sa pot sa lupt,
din nou nu depinde nimic de mine,
din nou doare,
din nou mi-e dor,
din nou vreau inapoi insa nu am cui cere,
din nou iubeste cineva prea tarziu,

as avea din nou atat de multe de spus si intr-un fel nu mai am cum
conteaza vreodata de ce am eu nevoie?
uite, am nevoie sa vorbesc cu tine cand mi-e greu
am nevoie sa fii langa mine...

ma gandesc ca intr-o zi o sa citesti asta, daca o sa ma mai tii minte...
si vreau sa-ti spun ca te inseli... te urasc, te urasc pentru ca ma faci din nou sa sufar, te urasc pentru ca tin la tine...
ma simt atat de neputincioasa...
undeva la mijloc intre tot ce nu-ti spun si tot ce gandesti, iubirea e o intamplare si trebuie sa fii prezent atunci cand are loc

incheiere fara sfarsit

nu pot... n-am cum sa nu ma gandesc la tine. ieri ma plimbam cu masina prin locurile prin care am fost impreuna. imi lipseste din suflet bucuria de a te vedea, de a te auzi...
ma intreb cum ar fi daca te-as avea si acum langa mine? oare acum ce am face? ne-am lupta pentru visele noastre? oare suntem tot 2 impotriva tuturor?
astazi eu lupt alaturi de altcineva... si inima mi se face cat un purice gandindu-ma la tine.
mi-ar fi placut sa avem o poveste cu sfarsit, daca tot ar fi trebuit sa se termine. m-as fi obisnuit sa te stiu departe de mine dar fericit... mi-ar fi placut sa te sun intr-o dimineata sa-ti spun ca nu te-am uitat, as fi asteptat tematoare sa te intalnesc pe strada "accidental" pentru a-ti mai vedea chipul...
dar asa... cum sa te caut daca tu nu mai esti? si cum sa fac sa inteleg ca nu mai esti?
povestea noastra s-a incheiat fara sfarsit

am nevoie de tine

fericire

Un ideal pentru multi, doar o iluzie pentru altii.. cred ca fericirea exista.. da! si ea nu vine doar cand 'iubesti' cum spun unii.. iubirea asta e mult prea 'folosita'.. 'a iubi' a inceput sa se simta uzat.. prea folosit si mai deloc simtit.. evit a.l folosi.. ca si 'a uri'..(desi cu el treaba parca sta invers).. inca nu cunosc sentimentele 'extreme'.. Fericirea.. un ideal ? asta nu inseamna ca este de neatins, nu ? ..ci ca noi nu suntem in masura sa facem acele lucruri care duc spre ea.. nu suntem in stare sa ne lasam dusi de valul care o acopera.. reteta fericirii este alta la fiecare..
exista persoane care isi fabrica propriul 'Paradis' in care doar ei se simt 'perfect', asta ducandu.i la 'fericire' .. ce s.ar intampla daca acest 'Paradis' ar exista cu adevarat ? dupa cum se spune.. el a existat la inceputurile lumii.. si nu era doar pentru o persoana.. sau poate era.. tocmai de aceea 'legenda' cu Adam si Eva.. caci perfectiunea nu exista! nu mai exista..

" Sunt clipe când îmi pare ca tot ce-a trebuit
Sa aflu despre lume, de mult am deslusit.
Dar stelele ma mustra tacut din patru zari:
"N-ai dezlegat nici una din marile - ntrebari." "

declaratie de dragoste...

simona ma someaza sa scriu... imi cer scuze pentru lipsa mea din blogosfera dar am avut un moment de... hmmm... incercare de a gasi un echilibru cu mine...
in fine, sa vorbim despre declaratii de dragoste...
una din declaratiile soc, si cea care imi vine cel mai repede in minte s-a intamplat in curte la buna mea prietena simona, intr-o frumoasa dimineata de vara. de 3 zile eu incepusem ceea ce avea sa fie cea mai frumoasa relatie din viata mea. intr-un moment de neatentie, aud soptit la ureche (soptit de cel de langa mine, nu de simona in curtea careia eram, sa nu se inteleaga gresit): TE IUBESC!!! la care reactia mea a fost... CEEEEEEE? adica... what the fuck... 3 zile... pai daca dupa 3 zile imi zice ca ma iubeste, in doua saptamani ma cere de nevasta...
si aici intervin cele mai frumoase declaratii de dragoste din viata mea. sunt 3 la numar, si nu pot face distinctie intre ele... o sa le enumar in ordine cronologica, pentru a nu face discriminari. sunt declaratiile cu care a inceput o relatie, a inflorit si s-a sfarsit...
incercand sa scriu imi revine din nou emotia primei seri si nu pot face lacrimile astea sa nu-mi mai alunece pe obraz... cea mai frumoasa declaratie in prima seara, a fost o declaratie nespusa... amandoi intr-un leagan pe malul marii, unul intr-un capat, unul in celalalt. stiam ca ne vrem dar nici unul nu avea curajul sa spuna nimic... ne-am apropiat incet incet si... poate o sa va para pueril dar eu consider una din cele mai frumoasa clipe din viata mea o imbratisare... urmata de lacrima mea de pe obraz (de fericire de data asta) si "daca ai stii de cand astept asta..." si nu s-a intamplat cand aveam 11-12 ani... s-a intamplat la 19... si a fost cea mai sincera si calda imbratisare... a pus in ea dorul, anii de asteptare, dorinta, sperantele... m-a imbratisat stiind ca in sfarsit sunt a lui... si asta a facut ca miile de saruturi si momente care au urmat sa paleasca usor in fata ei...
bun... sa continuam... a doua declaratie a fost de ziua mea...

intorcandu-ma de la baie, am gasit camera complet schimbata... pe fundal se auzea in surdina ce frumoasa esti-mihai traistariu (urmata de multe melodii ce au facut atmosfera placuta). si declaratia a sunat ceva de genul : "esti tot ce mi-am dorit vreodata, esti perfecta pentru mine. in bratele tale sunt cel mai fericit om de pe pamant. iti iubesc fiecare particica din corp! nu o sa te mai las niciodata sa pleci de langa mine. TE IUBESC! VREI SA FII SOTIA MEA?" nu mai are rost sa mai adaug nimic......

si ultima declaratie a fost un sms, ultimul primit de la el :"doar ti-am promis ca voi fi cuminte.sau ai uitat?si oricum, am uitat la tine inima. te iubesc mult nevasta"... si inima pe care o uitase la mine, a incetat sa mai bata a doua zi...


scriind toate astea acum... imi dau seama ca omul asta chiar m-a facut fericita

cateodata...

Cateodata mi-e atat de dor de tine incat gandurile mi se sparg in mii de temeri transparente, si privirea imi amorteste pe un punct mort. Cateodata mi-e atat de dor de tine incat plec grabita din mine, trantind usile in urma mea, fara sa las bilete cum ca as avea de gand sa mai revin vreodata. Stiu in sinea mea ca tu ma vei lua de mana si ma vei duce pana la usa, ma vei saruta pe obraz, du-te iubito, hai nu fii copil, recunoaste-te. Cateodata mi-e atat de dor de tine incat daca am vorbi la telefon ti-as pune intrebari stupide si as fi malitioasa, pregatindu-ma de fapt pentru tacerea de dupa.
Cand eram mica mi-era frica sa vomit, credeam ca-mi va iesi inima pe gura. Azi mi-e frica sa-ti vorbesc. Din aceleasi motive, probabil.
Mi-e atat de dor uneori incat iti scriu numele pe foi de hartie si rad ca un copil. Dupa care ma intristez, evident. Pentru ca nu esti acolo sa radem amandoi de naivitatea mea. As fi vrut sa fiu o balerina, sa te invart in fusta mea si sa te ascund acolo unde nu te-ar gasi nimeni niciodata.
Sa mergem amandoi la circ, ca atunci cand eram mica, si sa-mi castigi o cutiuta muzicala si o papusa din plastic. Urata, ca mine.
Cateodata mi-e atat de dor de tine incat nu-mi mai ramane loc pentru nimic altceva...Ma umpli chiar si cand nu esti...

astazi ma simt coplesita...

poate ca nu am fost niciodata atat de puternica... poate ca de data asta nu pot sa ma mai ridic... poate asta a fost tot ce am putut sa suport. nu reusesc, oricat as incerca sa nu te mai doresc langa mine...
Nu m-am ţinut de promisiunea făcută de Anul Nou. Am fost o fraieră, nu pot să-mi dau delete la memorie, şi să consider că nu mai există nimic. Amintirile mă readuc în trecut, ascult Crazy English Summer şi mă înfior la posibilitatea ca situaţia asta să ajungă până în vară. Recitesc documente, reascult piese, revăd poze, îmi amintesc sintagma "ce poate fi mai frumos?".. şi peste toate, îmbrăţişări imposibil de şters din memorie. Nenumărate coli albe scrise şi pătate de lacrimi, jucării şterse şi aduse la îndemână din nou, confuzii, lipsuri.
Mă uit la Girl Interrupted şi scriu aici. Aveam nevoie de filmul ăsta. Din nou. Îmi amintesc că trebuie să mă gândesc la mine mai presus de tot. Să închid ochii şi pur şi simplu să gândesc. Să văd ce sunt, ce vreau. Să ştiu. Momentan plutesc fără ţintă, şi mă raportez la trecut. În ultimele zile am uitat să mai gândesc, n-am avut timp de mai nimic. Am uitat de mine, am uitat...
Mă doare că nu pot să admit ceea ce ştiu deja ca o certitudine. Că după atâta timp, tot ce simt se accentuează din ce în mai tare, iar eu pierd din ce în ce mai mult. De ce nu pot să răspund decât cu "aşa, în general", când sunt întrebată de ce mă simt atât de ciudat. Când eu ştiu perfect că nu există nici un general, ci un particular din ce în ce mai puternic, ameninţător chiar să strice totul şi acum, după aproape 6 luni.
Mă doare că am putut crede măcar o clipă că va fi altfel, că va fi mai simplu... inca vreau să-ţi dăruiesc totul... Mă doare că nu poate fi altfel. Că niciodată nu va fi. Că tot ce am putut avea a fost deja, şi a fost nespus de frumos, dar a trecut ca vântul care bătea pe lângă noi. Că am avut o şansă şi n-am profitat de ea până la capăt. Macar daca am fi avut ocazia... Nu există niciodată a doua şansă. Deşi de fapt... am avut două şanse. Niciodată până la capăt. Niciodată complet.
si din nou poate aveai dreptate... Nimeni niciodata nu o sa poata sa ma distruga, sunt prea puternica... Decat tu...

MAD WORLD

am fost acasa...

si ceea ce acum nu mult timp numeam acasa... e doar o casa... si ceea ce numeam camera noastra... o fereastra cu draperiile trase...
azi n-am mai avut cui spune sa ma astepte, nu mi-a dus nimeni grija, nu m-a intampinat nici un zambet...
si toate locurile alea unde iti mai simteam macar prezenta au ramas... doar locuri cunoscute... am fost candva acolo... e un loc unde am fost fericita... dar parca nimeni nu-si aduce aminte de noi, parca "noi" nu a fost niciodata... eu, nu mai sunt eu... tu, esti o cruce in cimitir... iar noi... nu mai exista...
mi-am dat seama ca probabil deja am mers inainte... nu-mi mai intorc decat privirea la ce a fost... dar nu sunt sigura ca mi-am luat si sufletul cu mine...
stiu doar ca... drumul ala nu-mi mai spune nimic, strazile si copacii nu ma mai asteapta... e intr-un fel ce-a fost intotdeauna... "lumea noastra departe de rele"-cum o numeai tu... pentru mine cred ca a ramas "lumea noastra departe de lume"...
si o sa ma intorc mereu acolo sa te caut, si o sa imi dau mereu seama ca nu mai esti...
si o sa inghit din nou in sec, si o sa imi ridic ochii spre cer...
ai ramas doar un vis... si stiu ca multe vise sunt imposibile...
sper ca esti mandru de mine, asa cum ai fost mereu...

jurnal

Astazi, mi-am facut curat in inima, fara sa pastrez nimic ascuns, am alungat clipe de fericire si momente in care imi doream sa mor, totul fara sa privesc inapoi.Insa pentru o clipa m-am lasat purtata de glasuri pe aripile amintirilor ca sa retraiesc inca o data clipa noastra, ca sa mor inca o data. Am zburat cu gandul pe verdele cerului ochilor tai, am alintat suvitele de par rebele si am cazut acolo de sus, din spatiul dragostei, in bratele tale. Este o durere inexplicabila, dar in acelasi timp este singura placere care mi-a mai ramas de la viata, este… de fapt era... o simfonie a sentimentelor fara cuvinte, doar atingerea era de ajuns. Ai fost cel care mi-a deschis inima, si totusi in accelasi timp si cel care a ferecat-o... Acum… acum este un cuvant fara sens pentru ca pot sa exist fara ce a fost, insa nu pot sa traiesc fara sa uit...
Ma apasa greutatea minutelor transformate in luni, nu pot sa traiesc fara sa uit jocu luminii in ochii tai, buzele calde care ma mangaiau daca ma loveam, acum am pierdut sirul lacrimilor sunt intr-un labirint care… care cred ca este viata mea.
Si stiu, stiu ca nu vei veni sa ma salvezi, acum ce-a fost intre noi nu mai inseamna nimic. ma multumesc sa stiu ca, am fost candva cea aleasa... stiu ca poate e prea tarziu, dar daca te iubesc… ce greu apasa aceste simple cuvinte... Cred ca nu mai conteaza si… acum inca mi-ar fi greu sa explic ce insemni pentru mine… lacrimile se intorc din focul care le-a nascut.Imi este dor de cuvintele tale cel mai mult.De ce taci?Urasc… urasc, urasc tot ce se leaga de tine pana si pe mine si plang si sper si te iubesc.
E tarziu sau poate prea devreme acum, sa mai adaug ceva. s-au depanat atatea amintiri,atatea ganduri frumoase incat mi-a amutit gandul printre lacrimi.Am colindat cu tine printre imagini pline si tulburatoare, de expresie si culoare, dar fara cuvinte nu as reusi sa aflu taina sufletului tau.
Rostind in fiecare zi, atat de multe cuvinte atat de banale sau atat de tipice...
si acum... acum sunt tot ce-ai vrut mereu sa fiu...

LA MULTE AMINTIRI!!!

e 11 februarie! stii tu ce zi e... si stii si tot ce as vrea sa iti spun... si stii si tot ce simt... si stii si tot ce ar vrea sa nu mai simt, ce as vrea sa uit... akm stii totul...
si ca incheiere stii ce as vrea sa scriu

MI-E DOR DE TINE...

GATA, AM SPUS-O! SUNT JALNICĂ, OK? MI-E DOR DE TINE. O SĂ RÂZI, O SĂ MĂ IEI LA MIŞTO, O SĂ TE TĂVĂLEŞTI PE JOS DE RÂS, O SĂ ŢI SE PARĂ CĂ SUNT PATETICĂ ŞI ÎN ACELAŞI TIMP EXTREM DE PERSEVERENTĂ DACĂ NU MAI OBOSESC CU CERŞITUL LA PORŢILE CASTELULUI DE CLEŞTAR ÎN CARE ÎŢI ŢII TIMPUL ATÂT DE NENOROCIT DE RAR ŞI DE PREŢIOS ÎNCÂT ÎMI VINE SĂ-MI SMULG PĂRUL DIN CAP! UNEORI TE URĂSC FOARTE TARE PENTRU CĂ EŞTI ATÂT DE OCUPAT ŞI DE IMPORTANT, DAR DUPĂ CE TERMIN DE LUAT TOŢI PEREŢII LA ŞUTURI, PENTRU CĂ NU AM CUM SĂ TE CAUT, CUM SĂ-ŢI SPUN, CUM SĂ MĂ SCUZ CĂ AM CÂTEVA MINUTE LIBERE SĂ MĂ GÂNDESC LA TINE, CUM SĂ-MI CER IERTARE ÎN GENUNCHI PENTRU CĂ AM PRETENŢIA DEŞĂNŢATĂ DE A TE AUZI SPUNÂND “BINE”, DUPĂ CE MĂ URĂSC CĂ SUNT ATÂT DE AL DRACULUI DE RAŢIONALĂ ÎNCÂT ÎMI DAU SEAMA CĂ AI LUCRURI MAI IMPORTANTE DE FĂCUT DECÂT SĂ-MI RĂSPUNZI MIE LA ÎNTREBAREA “CE FACI?”, DUPĂ CE ABANDONEZ ORICE ÎNCERCARE DE A STABILI VREUN FEL DE CONTACT CU MĂRIA TA, ATUNCI ÎNCEPE SĂ-MI TREMURE MÂNA STÂNGA ŞI SĂ PORNEASCĂ SPERIATĂ LA DRUM SPRE CAPS LOCK, SPERÂND DIN SUFLET CA DREAPTA SĂ NU SE PRINDĂ ŞI S-O PLESNEASCĂ, SE APROPIE DIN CE ÎN CE MAI TARE, SE UITĂ-NAPOI LA FIECARE PAS, AJUNGE DEASUPRA. TRAGE AER ÎN PIEPT. APASĂ. NU A PLESNIT-O. SE ÎNTOARCE SPRE EA. NU E FURIOASĂ. PARE LA FEL DE CONCENTRATĂ. ARE CURSORUL PE "mesaj nou". APASĂ. TITLU: “MI-E DOR DE…”

DE FAPT NICI MACAR NU-MI DAU SEAMA DACA DE TINE IMI ESTE DOR SAU DE ALTCINEVA...

:))) place mult

nimic...

Stau rastignita pe pat tragand lenes din tigara. incerc sa tin tigara in mana dar ea se incapataneaza sa imi alunece printre degete. ma scufund in vise si gandesc desi stiu ca acest proces este periculos. asa ca ma linistesc. ma gandesc la nimic. mintea mea este invadata de nimic. incerc sa-mi fac planuri, planuri care nu vor iesi niciodata pentru ca stiu ca nu sunt o zana intr-un basm.
vreau sa fiu normala. nu vreau sa fiu speciala. nu vreau sa am nimic special in mine care sa atraga atentia. vreau sa nu fiu observata si sa ma pierd.
Incerc sa intretin o conversatie normala cu piticii din capul meu, sa le povestesc ce am mai facut in ultimul timp, cum ma mai simt, ce mai simt, dar toate ideile mi se amesteca in minte.
Mi-e frica de fantome.
Ma ridic si iau laptopul in brate. tastez textul asta cu lene. degetele mi se misca pe taste cu dexteritatea unei secretare de 50 de ani.
Vreau da nu stiu ce. de fapt stiu da nu pot sa-i dau o forma.
Nu mai inteleg nimic si nu stiu daca vreau sa inteleg. simt ca imi ies multe semne de intrebare prin urechi impreuna cu si mai multe intrebari interogative...toate incep cu de ce. printre ele sta pierdut un "nu mai inteleg nimic".
de ce totul este atat de complicat? de ce ne complicam viata cu atata sadism? Mi-e lene sa ma duc la munca si incep sa descopar incet statisfactiile profesionale ale unui frecator de menta.
Ma deranjeaza fumul asta stupid care imi vine in fata.imi vine sa sting tigara dar stiu ca in 2 secunde imi voi aprinde alta.
Ador sa fiu mintita...si am premonitii. presimt de fiecare data cand se intampla ceva rau. oki stiu ca astept de 3 luni sa mor pentru ca mi-a cantat o cucuvea. imi pare rau pentru dezinformare. a fost o greseala. dar de multe ori chiar le nimeresc. habar n-am de ce nu presimt si chestiile de bine.

Toate se bat cap in cap. Nu se mai leaga nimic...

Stiu ca toate dorintele se indeplinesc....chiar si dupa 4 ani.....este atat de aiurea sa-ti doresti mult timp ceva si cand il obtii sa-l pierzi imediat....de fapt s-ar putea sa fie normal. e normal sa ne dorim mereu altceva, ceva mai mult, sa avem dorinte cat mai greu de pus in aplicare. asta ma ambitioneaza. si da am o ambitie stupida. aaaa si mai sunt si incapatanata.... si la ora asta destul de urata.....sunt egoista .....sunt un om rau....de o rautate macabra.....cu zambetul pe buze....sunt lasa....si pe deasupra mai sunt si nebuna (sau ma rog...am fost)...da in cel mai propriu sens...si iau decizii stupide pe care nu le simt nici macar in unghia de la degeltul mic....

......



Azi nu s-a intamplat nimic. Nimic din tot ce voiam eu sa se intample.


...m-am saturat sa-mi fie lene si sa nu mai fac nimic interesant, m-am saturat sa scriu aceeasi stire in fiecare zi, m’am saturat de incompetentii din facultatea de psihologie, m-am saturat sa vad acelasi hotel cand fumez pe geam, m-am saturat de eforie, m-am saturat de fite si figuri cand ti-e lumea mai draga, de toti care se baga degeaba in viatza mea, m-am saturat sa-mi ceara tata mereu socoteala, m-am saturat de bocete, plansete si nemultumirile mele, ale celorlalti, m-am saturat de analize proste si de doctori sictiriti, m-am saturat de plictiseala, m-am saturat de prostie si de posesorii ei, m-am saturat de stari de kkt, m-am saturat de fetze triste si fara chef, m-am saturat de aerul imputit din camera mea, de programul meu tampit, m-am saturat sa astept, m-am saturat de intrebari si raspunsuri, m-am saturat de minciuni si scuze, m-am saturat de mine, de toti, de tot si toate....

Azi nu s-a intamplat nimic. Nimic din tot ce voiam eu sa se intample.


Nu am chef azi, nu am chef azi,
N-am chef de nimic.
Nu am chef azi, nu am chef azi
De vodca sau de gin,
Tequila, rom sau vin
Tigari, nu mai vorbesc
Iar pe tine, pe tine,
Pe tine te urasc.
Nu te vreau azi.
Nu ma vrei azi? Nu te vreau azi!
Nimic mai usor
Nu ma vrei azi! Nu te vreau azi!
Eu voi pleca-n curand,
Ramai cu mine-n gand.
Te-am iubit, maaaa!
Te iubeam! Fraiere!

....

nimic...

Love means sometimes it's better to let go

Schimbarea nu vine singura. Daca astept astept astept, degeaba. Nu, nu merg nicaieri, nu asa. Proasta.
Proasta.
Proasta.
Proasta.

Nu stiu ce-am crezut. Nu stiu ce cred.

De ce nu sunt pierduta?...

Sunt singura, mica, neputincioasa. De ce oare tin atat de mult sa tin la mine?

Nu, de azi, nu mai imi pasa. Nu mai dau doi bani pe mine. Am murit.
Nu stiu daca o sa renasc. Dar sper sa nu mai fiu la fel. M-am saturat.
Ce ma ajuta sa nu ma dau cu capul de pereti? M-as duce chiar acum. Ar fi bine. Ma duc, si daca e, poate ma intorc. Ziua e lunga, am timp.

Cretina.
Stupida.
Inerta.
Moarta.

De ce sa lupt pentru ceea ce cred, cand pot sa caut fericirea in alta parte? Sa nu mai lupt.
E mai bine fara.
Nu...
Dar nu pot...
Nu pot...
Vreau sa doara mai tare. Ajuta-ma.
Cateodata pare usor, pare banal, nu pare grav. Cateodata.
greu
complicat
grav

Love means sometimes it's better to let go

Pot? Nu pot.
Nu pot? Ba pot.
Ba nu pot...
Ah, dar daca...
dar...
dar...
Ma invart in cerc.
Azi, am terminat cu mine.

nu stiu cum sa fac. dar imi jur, azi, nu ma dau batuta pana nu scap de mine. vreau sa-mi evadez. definitiv. sa nu ma uit, dar sa plec.

asteptam demult momentul asta. am cautat-o singura, am vrut subconstient probabil... mi-am facut-o cu mana mea. am facut raul si acum sunt motivata. asta cautam?
orice ar fi, ma lasa goala pe dinauntru. ce poate fi mai rau... se poate si mai rau? Se poate.
ce-o sa fie, ce-o sa fie?

trebuie
sa uit tot ceea ce sunt
sa iau de la capat
sa-mi aduc aminte
cine eram
si sa uit
problemele
si sa uit
reactiile
si sa nu uit
ce conteaza cu adevarat
...
Si sa uit tot. Si sa nu uit... nimic.

Vreau sa dispar, si sa apar la loc.
Cand? Niciodata. Niciodata n-o sa zic niciodata. Iata, n-am zis niciodata!

Nu. Nu merit asta. Vreau sa traiesc si eu...

De azi, nu mai sunt eu...

Eu nu contez. M-am saturat. Sa ma lasi in pace, eu. Eu n-am nevoie de tine, eu.

Eu. Eu. Eu.
Care eu? Niciun eu.

Tu. Viata.
Viata. Tu. Orice... Vin dupa tine. Tu = EL.

Nu veni.
Nu te vreau.

Nu asa. Nu asa vin. Vii tu... Vii tu...

Eu nu mai lupt.

Da, e... si e... un inger. Straluceste.

Si?

Si tu... devii transparent. O sa dispari.

Nu...

De ce? Nu e rau... De azi, nu mai sunt eu.

Accept.
Ascult.
Inteleg.

... pana maine. (Daaa, pana maine). Asa ziceam si eu. Hai, pana peste o luna.

Nimic nu s-a schimbat. Nu te cred. A mai fost.

Da. Nimic la eu nu s-a schimbat. Dar de azi, nu mai sunt eu.

Abureala.

Vreau sa-ti vorbesc. Vreau sa-ti strang mana. Vreau sa te privesc in ochi, si sa-ti spun cu mana pe inima ca nu te voi mai rani niciodata.

Daaaaa, right.

Punct?

Semnul intrebarii.

Contrast. Nu?

Eu nu mai sunt.

Buna.

Buna.

Sper.

Eu ascult. Eu sufar. Eu zambesc atunci cand imi aduc aminte sa o fac.

Dar dragostea?

Da, o sufar si pe ea.

De ce nu-mi dai drumul?

Te iubesc.

Si?

Am incredere in tine.

In mine... abureala. Atunci mi-ai da drumul...

E mai bine... e mai simplu...
Ce pot face eu pe o foaie? Ce pot face eu cu litere?

Ce poti face cu orice?

Nu pot face nimic. Pot doar sa sper, sa lupt, sa accept, sa inteleg. Pot sa incerc.

Cat de neoriginal. Ai mai zis asta.

Stiu. E fara speranta.

Da-mi drumul. De ce ma tii?

Poate... ar trebui sa iti dau drumul.

...

Nu poate dura la nesfarsit.

Intr-o zi n-o sa mai putem duce. O sa fiu o carpa. O sa stergi cu mine pe jos. Sau eu cu tine... desi nu cred.

Si nici macar dragostea nu va putea sa te aduca inapoi...

Nici macar. Dovedeste-te.

De azi, nu mai sunt eu. Tocmai de aceea... nu-ti cer sa ramai. Nu-ti cer.
Nu-ti cer sa lupti.

...

Esti liber. Ma pregatesc. Vin dupa tine, cand sunt gata.
De azi, nu mai sunt eu.

Vino dupa mine...

Visez. Visez...

Da. Speri... degeaba...

Intr-o zi ma vei distruge cu totul.

Nu si daca ma opresc la timp. Inainte. Inainte de a incepe iar.

Si pana atunci ce?

Pana atunci... tu. Trebuie ca tu, si numai tu.

De ce imi faci asta?

Abureala. Nimic nu s-a schimbat...

Citeste, cuvant cu cuvant, litera cu litera. Citeste: Te iubesc.

Dac-ar fi doar atat...

Nu e doar atat. De azi, nu mai sunt eu. De azi, sunt mai a ta decat am fost vreodata. In sfarsit.

It's (not) too late to apologise

- Le cer scuze tututor celor pe care nu am reusit sa ii fac sa zambeasca..
- Le cer scuze acelora pe care ii ranesc neintentionat..
- Imi cer scuze pentru remarcile rautacioase pe care le fac la adresa unora...
- Imi cer scuze pentru ca evit sa spun ce se intampla cu mine..
- Le cer scuze acelora pe care ii stresez incercand sa le fiu alaturi..
- Imi cer scuze ca nu zic prea des « te iubesc »..
- Imi cer scuze mie pentru ca nu stiu sa am grija de mine..
- Imi cer scuze pentru ca sunt uneori prea critica..
- Imi cer scuze pentru ca uneori nu stiu sa imi exprim sentimentele..
- Imi cer scuze pentru ca nu ma straduiesc suficient de mult..
- Ii cer scuze cerului caci nu il mai privesc asa de des ca inainte..

bucati din sufletul meu

Zambesc !! De ce? Pentru ca asta mi-e firea. Zambesc .. chiar daca uneori zambetul ala e fals. Incerc sa ma prefac si sa spun ca totul e bine doar ca sa-i fac pe cei din jur sa nu observe. De multe ori poate nu am motive sa o fac .. sau poate incerc sa ascund ceva .. ceva ce multora le-ar face rau.. si totusi eu zambesc. De multe ori ma intreb daca chiar conteaza ce si cat simt eu pentru unii .. daca lor nu le pasa? De multe ori ma gandesc cum niste cuvinte pot schimba o stare .. din bine in mai putin bine .. si raman cu vesnica nedumerire daca e sau nu vina mea. Doare .. mai ales cand aceste cuvinte vin din partea unor prieteni .. si de fiecare data treci cu vederea si spui ca o sa incerci sa te schimbi doar ca sa le fie altora bine. Dar tu? La tine se gandeste cineva? Poate da .. sau poate nu. Te-ai gandit ca poate tu nu ai voie sa plangi? ca nu ai voie sa suferi din cauza altora?
Ieri am spus ca nu-mi mai pasa de nimeni .. azi ca imi pasa ca nu pot sa las totul balta .. oare maine ce va mai fi? Deseori mi-e frica sa ma gandesc la viitor, mi-e frica sa-mi mai doresc ceva, mi-e frica sa-mi mai exprim sentimentele ..
De ce cand am nevoie de o persoana nu e langa mine sa ma sprijine?
Si revin din nou la faptul ca zambesc .. si o sa zambesc mereu indiferent de circumstante.

Traim intr-o lume in care totul pare ceva ce nu este.

leapsa cu carti...

Leapsa de la yoyoyi, respectand urmatoarele reguli:

1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găseste a 5-a propozitie/frază.
4. Postează pe blog textul următoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiunie.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. Da leapsa mai departe la alti prieteni.

ok... hai sa o fac si pe-asta daca tot m-am apucat de lepse
iau cartea cea mai apropiata... o gasesc cu greu aruncata printre perne "micile neajunsuri ale fericirii", angela valey... pagina 123...

"asa era o placere sa dormi cu un barbat. probabil ca pierduse ceva in toti acesti ani de vaduvie celibatara si solitara. compania, de exemplu. conversatia. siguranta linistitoare ca batranetea si moartea nu sunt ceva care ti se intampla numai tie."

gta si asta... leapsa sare la simona

leapsa...

leapsa de la simona.... first time 4 mine:

1. De ce ai acceptat leapşa aceasta?
Pentru ca imi place ideea si pt k toate au un inceput.

2. De când eşti in blogosfera?
oficial de cand am postat prima oara pe yahoo360 dar... cum nu m-am tinut de treaba o sa ma declar intrata in blogosfera pe 11 ianuarie 2008.

3. Cum ai ajuns să-ţi faci blogul?
tot citeam blogurile unor prieteni, colegi de pe la munk... iar intr-o minunata zi de iarna am fost indrumata de mentorul meu (simona :P ) sa imi fac blog... si uite asa s-a nascut "rostiri de suflet"

4. Care este primul blog pe care ai intrat vreodată?
pfiu... nu sunt sigura daca a fost prima oara dar imi amintesc cum cautam ceva pe net si am ajuns din intamplare pe blogul lui cabral... cred ca atunci am luat prima oara contact cu blogosfera.

5. Enumera trei lucruri pe care le crezi importante ca să reuşeşti în blogging.
sa ai ceva de zis, sa nu fii analfabet, si... aaa... sa postezi k sa aibe lumea ce citi

6. Cel mai citit blog de către tine?
Simona & adrian ciobotaru... every single morning...

7. Alte bloguri pe care le mai citeşti?
viata si acordeoane a lui morar, stefanalexandru, sicpuppy, stormcloudi

8. Care platforma de bloguri o consideri cea mai bună?
Nu prea am luat contact cu altceva in afara de 360 si blogger deci... blogger

9. Este important traficul pentru tine?
important nu, interesant, da

10.Sunt importanţi banii pe care i-ai obţine din reclame?
nush daca ai face cine stie cati bani din asta...

11. Cel mai urât blog pe care l-ai văzut?
nu am vazut nici un blog urat...

12.Consideri ca e un lucru vital să ai un domeniu?
nu

13.Parola cu care te loghezi la blog.
vasiledecem-aiparasitvasile :)) simona stie :P

Dau leapsa la... iris

incredere...
in mod sigur, secretul relatiilor se afla in incredere. nu se refera insa la faptul ca intr-o relatie nu trebuie sa existe secrete, asa cum obisnuiesc sa recomande terapeutii.
o relatie... ce cuvant teribil... suna atat de contondent si de definitiv incat pare o boala in faza terminala. cancer la intestine... metastaza a sentimentelor...
minciuni si secrete...
sertare adanci pline de bombe cu ceas in memorie si in amintire...
inselari... tradari...
asta nu inseamna ca intr-un cuplu cei care doresc sa intareasca legatura, nu trebuie sa se abtina de la confidente si nici sa se insele reciproc... nu... cred ca e vorba de altceva. ca excesul de incredere este periculos, daunator pentru dragoste...
imi inchipui ca trebuie sa actionezi fata de toata lumea ca atunci cand esti la volan, adica trebuie sa pastrezi mereu o distanta minima de siguranta, pentru a evita accidentele catastrofale. aceasta este o masura prudenta pe care o iau oamenii care se iubesc pe ei si pe ceilalti astefel incat cauta sa nu intre in coliziune cu ei pentru a evita astfel un deznodamant fatal...
caldaramuri alunecoase din cauza ploii... pavaj uleios... adultere...
exces de viteza... monotonie...
ceata si fum... falsitate... resentiment...
asta e problema: prea multa incredere...
si prea multe promisiuni...

bautura...

Oh, demon alcool,
N-am amintiri, mi-e capul gol.
Cine-ar fi crezut
Ca din om ajung ne-om.
Oh, demon alcool,
N-am amintiri, mi-e capul gol.
Lipsit de control,

Sclav la demonul alcool. Si cum zice un amic: Bautura da libertate spiritului. Asta e clar! Mai naspa e cand pierzi haturile si spiritul se duce unde vede cu ochii… Iar ce-ti ramane, e numai corpul asta care te duce unde vrea el… Prin santuri, prin tufisuri, prin stalpi…
In numele tuturor fetelor care inteleg bautura ca pe un catalizator al intelectului, sunt nevoita a ma adresa celorlati:
Traiti in intuneric! Traiti in ignoranta! Lepadati-va de indiferenta pentru ca nu veti trai la nesfarsit! Acum e momentul sa puneti mana pe sticla si gura pe pahar! La naiba cu apa! Beti pentru voi insiva! Beti pentru viitor!

ajutor...

gata m-am decis... mi-am dat seama ca am nevoie de ajutor. am nevoie ca cineva sa ii explice odata inimii mele ce eu nu reusesc de aproape 5 luni sa fac.
sa ii explice cineva odata ca nu mai e si nu se mai intoarce niciodata. ca s-a terminat, ca a pierdut tot ce a avut, ca e timpul sa mearga mai departe.
parca nici mintea nu ma mai asculta... sa le explice odata cineva ca a plecat si ca nu mai au ce sa faca... sa se resemneze odata pentru ca ma chinuiesc teribil si pe mine... iar eu nu mai vreau sa fiu chinuita... m-am saturat de lacrimile lor...
sa le explice cineva ca il cauta in van, sa nu-l mai strige, sa nu mai tanjeasca dupa el pentru ca nu se mai intoarce...
rog pe cineva sa imi convinga inima si mintea sa nu il mai iubeasca... spuneti-le sa il uite
spuneti-le sa nu ma mai trezeasca noaptea sa ma puna sa ma uit la telefon pentru ca el nu mai suna... explicatile voi ca cine a murit nu mai suna... ca oamenii morti sunt morti si nu poti sa ii dezgropi...
astept pe cineva care sa imi smulga inima din piept si sa o ia la o discutie, sa ii spuna sa nu imi mai faca asa mult rau... sa ii explice ca e timpul sa nu il mai iubeasca asa de mult... e iubire irosita... nu o sa mai primeasca nimic in schimb, nici un zambet, nici o privire, nici un cuvant... nimic...
spuneti-i mintii mele sa nu il mai viseze, sa nu ii mai duca atat de mult dorul... spuneti-i sa faca in asa fel incat sa nu ii mai aminteasca orice detaliu de el...
va rog vorbiti cu ele sa uite ca a existat vreodata, sa uite ca le-a facut fericite... sa nu il mai astepte... sa nu ii mai simta parfumul dimineata, sa nu mai tresara cand suna telefonul, sa nu ii mai auda vocea, sa nu se mai intrebe nimic in legatura cu el...

pentru ca nu se mai intoarce... oamenii morti nu mai suna... niciodata...

pentru voi...

pentru tine, care te-ai intrebat candva "ce este fericirea?", care cauti poate fericirea sau crezi k nu esti fericit...
fii constient de sansa ta, pentru ca esti fara indoiala un norocos, chiar daca nu o stii. priveste in jur pentru a-ti da seama, fiindca sunt multe de descoperit. sa nu crezi ca in ziua de azi este greu sa fii fericit, pentru ca vremurile pe care le traim nu sunt mai rele decat altele...
te rascolesc conflictele, starile carentiale? si ce sperai, sa nu iti apara nici unul in cale, sa fii tu o exceptie? ori suferi, poate, doar pentru ca stii ca odata si odata vei suferi? si daca asa stau lucrurile, nu este oare absurd sa suferi acum pentru ca trebuie sa suferi ulterior? evita durerea in calea ta, pentru ca ea sigur este "reala".
nu te gandi la cat de fericit ai fi daca ai avea toate acele lucruri pe care nu le ai. gandeste-te ce se va intampla cu tine daca cele pe care le ai ti s-ar lua... si daca ti s-au luat deja... poate k tot raul e spre bine...
si daca lumea spune ca esti fericit, si tu crezi ca nu esti, ia-te dupa ei...
si nu te intreba niciodata "de ce?"... pentru ca nu o sa afli niciodata raspunsul... decat ca... asa a trebuit sa fie...
fii fericit ca existi, ca respiri... bucura-te de tot ce ai...

no comment :)

http://www.youtube.com/watch?v=LKIs7CkSHxE

pfiu...

Doamne prin ce am trecut in ultimele minute...
o colega de servici, mai sus in ierarhie decat mine... tipa cu care colaborez tot timpul, legatura mea cu biroul din bucuresti imi trimite un mail avand ca subiect "la revedere"...
ehhh cum sa deschid eu linistita un astfel de mail?
oare ce s-o fi intamplat? pleaca ea din firma, m-au concediat pe mine si asa finutz ma anunta, o fi vreun mesaj sinucigas si m-a gasit pe mine studenta la psihologie sa o calmez?.. ce sa fie, ce sa fie?
imi iau inima in dinti si deschid mailul : "Draga mea,

Astazi este ultima mea zi in echipa Rao si vreau sa iti multumesc pentru colaborarea frumoasa pe care am avut-o in tot acest timp.

Inca nu stiu cine va prelua activitatea mea dar cu siguranta vei primi sprijin de la oricine din departamentul distributie.

Iti urez mult succes in continuare.

Cu bine,

Nicoleta Grigore"


Pfiu.. deci nu eram eu.. Yupy.... nu sunt concediata :D

Cat pentru tine nicoleta... Multumesc mult de tot pentru ca m-ai angajat in primul rand, ca m-ai ajutat foarte mult, ca ai fost langa mine in momentele grele si pentru sfaturile pe care mi le-ai dat.
iti urez mult succes in tot ceea ce iti doresti sa faci...

pfiu... nu-mi mai trimiteti mailuri cu subiecte de-astea ca fac stop cardiac pana sa le citesc...
I LOVE MY JOB :p

oare asa e?

Dacă tu ai ştii cu câtă dragoste urmăresc paşii tăi,
Dacă tu ai ştii cu câtă dragoste şterg lacrimile tale,
Dacă tu ai ştii cu câtă dragoste te iau de mână, pentru ca tu să nu cazi,
Dacă tu ai ştii cu câtă dragoste te privesc în timp ce lupţi cu dificultăţile vieţii,
Dacă tu ai ştii cu câtă dragoste privesc faţa ta, care uneori este aşa de tristă,
Dacă tu ai ştii că EU sunt alături de tine în fiecare clipă, în mod deosebit în momentele dificile,
Dacă tu ai ştii câtă dragoste strâng în inima ta când tu dăruieşti un surâs .
Adun amintirile cele mai frumoase pe care uneori tinzi să le uiţi.
Adun dragostea îngropată în inima ta şi ţi-o reamintesc prin intermediul acelora cu care te întâlneşti.
Aş vrea să te mângâi uneori, dar sugerez asta celui care îţi stă aproape.
Aş vrea sa-ţi spun cele mai frumoase cuvinte de dragoste, dar le şoptesc celui care stă de vorbă cu tine.
Bucură-te, pentru că prin intermediul mâinilor tale EU dăruiesc iubire celui care are privilegiul de a te întâlni.
Să nu Mă uiţi, sunt acelasi...
Sunt aici pentru tine şi nu te voi părăsi niciodată!

eu... nu mai sunt eu...

cred ca toti avem un moment in care ne oprim din drumul asta numit viata si ne uitam la noi... ne uitam in urma... eu una ma intreb... oare unde m-am pierdut?
uneori simt ca imi e dor de mine, ca nu ma mai regasesc... nu mai simt cum simteam, nu mai simt ce simteam... probabil se numeste progres, dezvoltare.. cum vreti... si totusi... e ciudat sa te uiti la tine si sa nu te recunosti.
nu mai pot... nu mai pot nici sa ma intorc in trecut, nici sa stau agatata de trecut, de amintiri... e timpul sa fiu o noua "eu"... sa ma ridic din nou si sa o iau de la capat... probabil asta facem toti...
asa cum spunea o persona draga mine... " PUNCT!!!! si de la capat... :) "
dar cand nu mai exista capat? ce faci? gasesti altul?
poate ca aici gresim multi dintre noi... k nu punem punctele in viata cand si unde trebuie... poate suntem prea lasi sa intelegem ca s-a terminat. preferam sa ne lamentam si sa ne gandim la ce am avut. dar... dragii mei, am avut, nu mai avem... punem punct si gasim un alt capat...
cream de fiecare data un alt "eu", ne prefacem ca nu avem inima in mii de bucatele si cu ochii senini zambim si mergem inainte...
nu stiu voi cum alegeti sa faceti dar eu sigur nu mai pot sa stau atarnata in trecut!
am nevoie de mine si o sa ma creez din nou. poate de data asta si mai puternica, si mai increzatoare, si mai iubitoare si in acelasi timp totusi sfioasa si plapanda...
si nu o sa stau sa ma rog de nimeni sa ma iubeasca...
am obosit sa ma lovesc asemenea apei de stanci... am nevoie de un mal...
de astazi.. eu.. numai sunt eu... si nu am ce sa fac...

Mai ramai...

Ieri....aveam asa mult timp....
Sa-ti cer iubire fara sa-ti dau nimic la schimb
Azi....azi…cand totu-i prea tarziu
Nu mai pot sa-ti vorbesc,dar iti scriu

Ieri iti ceream comori.........
Sa stai cu mine pana cand tu o sa zbori
Azi... azi….ti-as cere doar minuni
Sa pot macar sa-ti mai spun...ramas bun

Mai ramai….......... putin
Mai ramai, ,,,,te rog
Mai ramai...te rog...ramai, pana maine…ramai...
Mai ramai… putin
Mai ramai… te rog
Mai ramai...te rog…ramai pana maine
Ramai, ramai, ramai…
Maine … ramai, ramai, ramai
Maine… ramai, ramai, ramai,
Maine ramai
Te rog pana maine
Ramai, ramai, ramai, ramai, ramai, ramai, ramai, ramai, ramaď….ramai...ramai....ramai...ramaï

Ce-a mai ramas din noi?

am ramas iar cu ochii lipiti de calculator, fara sa vad cursurile pe care se presupune ca ar trebui sa le invat pentru examenul de maine...
si inevitabil ma gandesc din nou... ce-a mai ramas din noi?
- cateva poze
- multe amintiri
- prea multe lucruri nespuse
- prea multi ani de tacere
- un lantisor cu o piatra ROZA (nu roz)
- 4 lumanari parfumate
- lacrimi
- un breloc de la cheile tale
- banca noastra
- planurile
- 2 numere de telefon deconectate (nu ca inca as suna.. presupun doar)
- o adresa de mail
- o bluza
- prietenii tai
- un gol in stomac
- iubire inutila
- o cruce in cimitir
- un prezervativ (nefolosit)
- o cerere de transfer
- parfumul tau pe care inca il mai simt
- iar lacrimi
- durere
- cuvinte fara sens
- pestii din acvariu
- o carte
- nebunia mea
- zambetul tau intiparit in minte
- 5 sms-uri pe care n-am putut sa le sterg
- bavaria
- jb
- o restanta la facultate
- practica la penitenciar
- cete mar-ul :P
- wow-ul
- bluza ta de trening
- rise up
- iar lacrimi
- zambetul meu cand imi amintesc de tine
- si iar lacrimi
- o chitanta de la spalatorie
- iubirea ta
- ghermanesti
- lucrurile pe care m-ai invatat
- ploaia
- scarile
- banca din fata casei tale
- declaratiile
- oglinda
- pielea mea care inca iti simte mangaierile
- bara de la masina sparta :)
- un test de sarcina
- o coroana de flori in cimitir
- fire de par blond pe perna ta
- drumul pana acasa
- parerile de rau
- prezenta ta vesnica in gandul meu
- prea mult timp irosit
- iar amintiri si iar lacrimi

si a mai ramas ceva din noi... lipsa ta... restul au trecut toate...

Stresiunea...

Mda... dupa ce am stat si m-am gandit am zis k o sa scriu ceva despre sesiunea noastra draga... Sau a voastra ca mie nu mi-e drag de ea.
Oricum cand vine sesiunea lucurile se agita automat si de la sine.
Plus ca daca e sa fim realisti nimanui nui place sa invete. Exista "en" lucruri care se pot face in loc sa inveti (ex: freci menta pe mess, dormi, lenevesti mananci, te uiti la televizor, mai iesi cu prietenu', sau cu fetele, uiti de tine pe buda, faci sex, faci curatenie, mergi sa iti cumperi tigari, te mai uiti la un film etc). Si astea sunt doar 1% din ele.
Si atunci in ultimul ceas, ti se aprinde beculetu si zici : vaaaiii dar cum a trecut timpu. ia sa pun mana sa invat ceva !!! (asta in cazurile in care subiectu are sansa de scapare)
Si chiar pui mana. Adica scoti foile din ghiozdan/mapa (care erau acolo de la inceputu semestrului). Bun . Deschizi cartea/caietu .... sunete de tobe se aud in zare !!!!
Dar ce se intampla? scrisul care este chiar al tau se transforma in scrieri hieroglifice. Ce faci atunci? raspunsu e simplu !!! intrii pe mess sa intrebi colegu daca si el are un limbaj necunoscut pe materialul de studiu. si daca tot ai intrat pe mess ... iti verifici mailu.. si mai stai de povesti cu pretenu(sau pretenele).... iti iei niste seminte si bagi p**a in examen k si asa nu stie nimeni nimik. Intr-un final, te pui la somn, nu inainte sa te uiti la vreo 5 filme.
Oricum nu cred ca nimeni nu poate nega lucru asta. Sper ca nu am deprimat pe nimeni, Eu va salut.
Spor la invatat ;-)

si totusi... ma gandesc ca ar fi fost o idee buna sa trec anul asta pe la cursuri... pakt ca nu am fost suficient de inspirata :P

Love is supposed to be fun...

Astazi mi-am infruntat iar demonii si am retrait stari pe care speram sa le evit o vreme, dar nu am reusit.

Tot discutand de una singura mi-am dat seama ca m-am saturat de o lupta continua si de discursurile gen "love me, pick me, pick me, pick me pls"...

La naiba.. LOVE IS SUPPOSED TO BE FUN!!! Ar trebui sa te trezesti dimineata(sau dupa-amiaza pe la 4) de drag. Sa vrei sa suni persoana sa-i spui cand ti se intampla ceva important sau ceva neimportant. Ar trebui ca atunci cand esti cu persoana sa se estompeze orice suparare. Si sa iti treaca putin din oboseala. Sau sa iti gasesti in sfarsit linistea, sa dormi mai bine langa persoana.
Nu te rogi de oameni sa te iubeasca. Daca te iubesc bine, daca nu tot bine. Si oricum doare mai putin decat sa stai langa un om mort. Fuck cadavrele. I want live-loving. Oamenii vii - care reactioneaza la ce simt eu, la ce vreau si ce fac. Nu mumii langa care pot muri la randul meu fara ca cineva sa observe.
In seara asta sunt furioasa. Pentru ca nu mai sunt neiubinda, ci iubinda si sunt sigura ca sunt si iubibila, ce dracu. Adica bun material de iubit. Si asa de tare m-am saturat sa ma doara stomacul de suparare si de dor. M-am saturat de james blunt... M-am saturat sa am mai multe cosmaruri decat vise... M-am saturat sa imi doresc decat puterea sa mai trec peste o zi. Asa de tare m-am saturat ca uneori imi vine sa sparg un geam, sa urlu. Asa de tare m-am saturat sa adorm numarand la infinit pentru a alunga ganduri negre...

Iubirea trebuie sa fie o sursa de fericire, nu de nefericire.

Fuck.. Love is supposed to be fun...

I am a dreamer but when I wake,

You can't break my spirit

It's my dreams you take.

And as you move on,

Remember me,

Remember us and all we used to be

... doar asta a mai ramas... "used to be"...

wellcome mie in blogosfera... :) de ce?

Pentru ca pe majoritatea bloagelor primul post e despre "de ce mi-am facut blog", am zis... "Eu de ce sa nu scriu?"
Bun.
Intrebare: "De ce mi-am facut blog?"
Raspuns: "Pentru ca am putut!"

o portie de tacere

ia un bol plin cu amintiri. curata-l cu atentie de regrete, furii si dezamagiri. umple-l bine cu dor, vise si sperante. adauga repede pofta, dorinta si clipe. strecoara numai dragoste, puritate si magie. amesteca incet in minute, zile si poate ani. vei obtine o prima portie de viata. gust-o din plin. restul e tacere