astazi ma simt coplesita...

poate ca nu am fost niciodata atat de puternica... poate ca de data asta nu pot sa ma mai ridic... poate asta a fost tot ce am putut sa suport. nu reusesc, oricat as incerca sa nu te mai doresc langa mine...
Nu m-am ţinut de promisiunea făcută de Anul Nou. Am fost o fraieră, nu pot să-mi dau delete la memorie, şi să consider că nu mai există nimic. Amintirile mă readuc în trecut, ascult Crazy English Summer şi mă înfior la posibilitatea ca situaţia asta să ajungă până în vară. Recitesc documente, reascult piese, revăd poze, îmi amintesc sintagma "ce poate fi mai frumos?".. şi peste toate, îmbrăţişări imposibil de şters din memorie. Nenumărate coli albe scrise şi pătate de lacrimi, jucării şterse şi aduse la îndemână din nou, confuzii, lipsuri.
Mă uit la Girl Interrupted şi scriu aici. Aveam nevoie de filmul ăsta. Din nou. Îmi amintesc că trebuie să mă gândesc la mine mai presus de tot. Să închid ochii şi pur şi simplu să gândesc. Să văd ce sunt, ce vreau. Să ştiu. Momentan plutesc fără ţintă, şi mă raportez la trecut. În ultimele zile am uitat să mai gândesc, n-am avut timp de mai nimic. Am uitat de mine, am uitat...
Mă doare că nu pot să admit ceea ce ştiu deja ca o certitudine. Că după atâta timp, tot ce simt se accentuează din ce în mai tare, iar eu pierd din ce în ce mai mult. De ce nu pot să răspund decât cu "aşa, în general", când sunt întrebată de ce mă simt atât de ciudat. Când eu ştiu perfect că nu există nici un general, ci un particular din ce în ce mai puternic, ameninţător chiar să strice totul şi acum, după aproape 6 luni.
Mă doare că am putut crede măcar o clipă că va fi altfel, că va fi mai simplu... inca vreau să-ţi dăruiesc totul... Mă doare că nu poate fi altfel. Că niciodată nu va fi. Că tot ce am putut avea a fost deja, şi a fost nespus de frumos, dar a trecut ca vântul care bătea pe lângă noi. Că am avut o şansă şi n-am profitat de ea până la capăt. Macar daca am fi avut ocazia... Nu există niciodată a doua şansă. Deşi de fapt... am avut două şanse. Niciodată până la capăt. Niciodată complet.
si din nou poate aveai dreptate... Nimeni niciodata nu o sa poata sa ma distruga, sunt prea puternica... Decat tu...