Cateodata mi-e atat de dor de tine incat gandurile mi se sparg in mii de temeri transparente, si privirea imi amorteste pe un punct mort. Cateodata mi-e atat de dor de tine incat plec grabita din mine, trantind usile in urma mea, fara sa las bilete cum ca as avea de gand sa mai revin vreodata. Stiu in sinea mea ca tu ma vei lua de mana si ma vei duce pana la usa, ma vei saruta pe obraz, du-te iubito, hai nu fii copil, recunoaste-te. Cateodata mi-e atat de dor de tine incat daca am vorbi la telefon ti-as pune intrebari stupide si as fi malitioasa, pregatindu-ma de fapt pentru tacerea de dupa.
Cand eram mica mi-era frica sa vomit, credeam ca-mi va iesi inima pe gura. Azi mi-e frica sa-ti vorbesc. Din aceleasi motive, probabil.
Mi-e atat de dor uneori incat iti scriu numele pe foi de hartie si rad ca un copil. Dupa care ma intristez, evident. Pentru ca nu esti acolo sa radem amandoi de naivitatea mea. As fi vrut sa fiu o balerina, sa te invart in fusta mea si sa te ascund acolo unde nu te-ar gasi nimeni niciodata.
Sa mergem amandoi la circ, ca atunci cand eram mica, si sa-mi castigi o cutiuta muzicala si o papusa din plastic. Urata, ca mine.
Cateodata mi-e atat de dor de tine incat nu-mi mai ramane loc pentru nimic altceva...Ma umpli chiar si cand nu esti...
Un comentariu:
Eshti terminata!
Trimiteți un comentariu